În ultimul timp, în țara noastră crește numărul persoanelor fără adăpost. Cauzele sunt diverse, unii sunt deposedați ilegal de locuințe, alții suferă de patima alcoolului sau sunt dependenți de droguri și au ajuns în stradă. Mai pot fi enumerate și alte motive, cert este că pe timp de iarnă mulți dintre ei decedează prematur din cauza frigului, a lipsei de hrană sau sunt răpuși de boli.

Căminul din Stăuceni este rodul implicării Fundației de Binefacere Caritas Moldova care prin intermediul Parohiei Romano-Catolice „Preasfânta Inimă a lui Isus”, din aceeași localitate, a creat un serviciu specializat. Instituția religioasă este cea care pune la dispoziție hrana pentru beneficiari. 

Unul dintre puținele locuri unde oamenii ajunși pe drumuri sunt primiți, hrăniți și cazați este Căminul de noapte pentru persoanele fără adăpost „Sfântul Ștefan”, care se află în comuna Stăuceni, municipiul Chișinău. Chiar dacă instituția are un număr limitat de locuri, oricum se găsește câte un „colț de pat” pentru fiecare.

Era luni seara, trecuse de ora 19. Pe drum viscolea. După câteva cercuri și căutări prin localitatea Stăuceni, am găsit totuși adresa „strada Livezilor 46 B”. Aveam în față o clădire modernă de culoare galbenă, cu două etaje. În hol m-au întâmpinat binevoitor câteva persoane, care tocmai luaseră cina și priveau o emisiune rusească la televizor. În bucătărie, câteva persoane încă își terminau porțiile. „Bine ați venit în căminul „Sfântul Ștefan”, îmi zice unul dintre beneficiari și îmi face semn să mă apropii.

În interior am găsit câteva tablouri frumoase și inscripții motivaționale afișate pe pereți. Locul amintește mai degrabă de un hotel modest, decât de un adăpost pentru oamenii străzii. De-a lungul timpului, de serviciile căminului au beneficiat și persoane cu studii superioare, care din motive diverse au ajuns pe drumuri. Acolo, o bună parte dintre ei au reușit să-și schimbe viața.

„Fratele m-a alungat ca pe un câine”

Posibilitatea de a reveni la un trai decent a primit-o și Valentin. Bărbatul, de 64 de ani, era pentru prima seară la căminul din Stăuceni. Până a aflat despre acest loc, timp de câteva săptămâni, a trăit în stradă, a dormit în găurile de la canalizare și s-a alimentat din tomberoane.

„O perioadă lungă am lucrat șofer în Rusia, iar când am venit la casa părintească fratele m-a alungat ca pe un câine. Soția mi-a decedat, iar copiii sunt plecați peste hotare și nu mai răspund la apeluri. Am ajuns în Moldova înainte de Anul Nou și de atunci stau pe drumuri. Am dormit în podvaluri (n.red. subsoluri), pe scări, sub scări, la gară. De peste tot te alungă la ora 12 noaptea și ești nevoit să lupți cu gerul. Toți se uită la cei de-alde mine ca la un nimic! Da, noi nu avem casă, dar avem demnitate! Bine că am ajuns în acest loc blagoslovit de Dumnezeu. O să mă pun din nou pe picioare și nu o să mă las omorât de atitudinea disprețuitoare a oamenilor”, a mărturisit beneficiarul.

   Pomul beneficiarilor

În timpul apropiat moldoveanul va încerca să-și perfecteze toate actele pentru ca să poată primi pensia. Pe viitor el planifică să-și găsească un serviciu și să-și refacă viața.

A închis frizeria și a ajuns pe drumuri

Persoanele fără adăpost pot beneficia de serviciile căminului începând cu ora 17 până la 8 dimineața. Ei au posibilitatea să facă un duș, să ia cina și micul dejun și să doarmă în condiții decente. Dimineața ei sunt nevoiți să părăsească instituția, unii merg la muncă, alții pleacă în căutarea ei.

Majoritatea beneficiarilor sunt bărbați, dar am întâlnit și câteva femei. Una dintre ele este Maria, o femeie de 50 de ani, originară din raionul Drochia. Ea a ajuns la cămin împreună cu nea Valentin. Cei doi au hoinărit împreună trei zile pe străzile Chișinăului ca să nu înghețe noaptea. Femeia a venit din regiunea de nord a țării ca să-și găsească un serviciu în Capitală. Câteva zile de căutări nu s-au soldat cu succes, banii s-au terminat, iar ea a ajuns în stradă. „Am avut o frizerie în satul de baștină, dar am închis-o pentru că toată lumea s-a dus peste hotare. Acolo nu ai unde lucra ca să-ți faci un leu pentru pâine. Credeam că aici va fi mai bine, dar uite peste ce am dat… ”, se plânge femeia.

Bucătăria căminului de noapte

Ea este văduvă de 15 ani, are însă două fiice care sunt căsătorite în Bălți, însă spune că și ele au nevoile lor și nu pot s-o ajute. Acum Maria speră să-și găsească un loc de muncă împreună cu Valentin și recunoaște că dacă n-ar fi fost căminul din Stăuceni, nu știe cum ar fi făcut față frigului.

Regulile căminului

În cadrul instituției sunt 7 angajați. Potrivit asistentei sociale Eugenia Ursachi, căminul are capacitatea de a caza 15 persoane pe noapte. Dacă există mai multe solicitări atunci este posibilitatea de a monta încă 9 paturi pliante adăugătoare. „Majoritatea persoanelor ajung la noi după ce sunt orientate de către asistentul social de sector. Procedura este simplă, persoana trebuie să prezinte un act de identitate și trebuie să ne convingă că nu are adăpost. El sau ea poate beneficia de suportul nostru pentru o perioadă de 6 luni, timp în care își caută serviciu, își găsesc chirie, restabilesc legătura cu rudele, se căsătoresc etc. Noi nu dăm pe nimeni afară. Îi ajutăm până identifică o sursă de existență. Pe cei care nu au acte încercăm să-i ajutăm cu perfectarea lor”, susține angajata căminului.

La căminul din Stăuceni nu este permis accesul persoanelor care sunt în stare de ebrietate. Totodată, la ora 22 este stingerea. Prin urmare cei care n-au ajuns până atunci sunt nevoiți să-și caute un alt loc pentru a înnopta.

Printre cei prezenți l-am găsit și pe Adam, administratorul căminului. El este călugăr catolic din Polonia, care a venit în țara noastră pentru o misiune de serviciu. Bărbatul a fost ales să coordoneze activitatea instituției pentru că a studiat anterior pedagogia cu specializare în resocializare. Dânsul a sosit în R. Moldova în octombrie 2014 și a învățat limba română timp de șase luni. Acum o vorbește fluent și practic nu are accent. Cunoaște câte ceva despre fiecare beneficiar.

 Adam, călugăr polonez și administratorul căminului

„Până nu demult serviciile erau gratuite și din acest motiv mulți dintre beneficiari nu păstrau ordinea și nu respectau regulamentul. De ceva timp au fost introduse și anumite taxe pentru a-i responsabiliza. Prin urmare, prima lună este gratis. Pentru a doua și a treia lună persoanele trebuie să achite câte 5 lei de noapte, iar pentru lunile patru, cinci și șase, trebuie să plătească 10 lei pe noapte. Mâncarea îi costă câte 3 lei pe zi. După aplicarea acestor sume simbolice, cei prezenți au devenit mult mai responsabili”, ne comunică Adam.

Independent de părinți, dar dependent de căminul de noapte

În prezent cei mai tineri beneficiari ai căminului sunt doi băieți care au puțin peste 20 de ani, veniți din orașul Bălți. „Unul dintre ei a fugit de acasă. El a vrut să devină independent de părinți, dar a devenit dependent de ajutorul nostru”, zice zâmbind călugărul Adam. Printre persoanele de acolo se întâmplă să fie și foști deținuți. Pentru o bucată de pâine, un duș și un somn pe un pat normal, aceștia respectă cu strictețe regulamentul și nu creează probleme.

Una dintre camerele unde dorm beneficiarii

Căminul de Noapte pentru Persoanele Fără Adăpost „Sfântul Ștefan” din comuna Stăuceni, municipiul Chișinău, și-a început activitatea pe 8 mai 2007. Până în prezent, de serviciile oferite acolo au beneficiat 235 de oameni. Dintre aceștia 45 au fost reintegrați în familie, 35 și-au închiriat o locuință, 25 au fost încadrați în câmpul muncii, 15 au fost ajutați să-și perfecteze actele de identitate, 12 au fost plasați la azilurile de bătrâni, 11 au beneficiat de tratament TBC, 8 s-au (re)căsătorit, 7 au fost internați la spitalul de boli psihice, 5 au obţinut grad de dizabilitate și o persoană a fost ajutată să-și recupereze dreptul de proprietate asupra imobilului.

Un articol de: Dorin Galben *sursa