LITURGHIA PENTRU A 20-A ANIVERSARE A CARITAS MOLDOVA
Iubiți frați și surori în Domnul!
Cuvântul lui Dumnezeu care ne ghidează în această zi, în care comunitatea catolică din Moldova aniversează 20 de ani de la crearea acestei structuri centrale de caritate, a fost în mod expres ales să sublinieze ceea ce este cel mai important lucru când este vorba despre caritate.
Am auzit în prima lectură despre alegerea primilor diaconi, în contextul creșterii numărului discipolilor, adică a acelor oameni care au crezut îm Isus Cristos și l-au urmat pe el, formând Biserica. Cei mai mulți dintre ei erau oameni săraci, fără posibilități materiale, dar existau și oameni mai înstăriți, unii chiar cu mai multe posibilități materiale, care aduceau toate bunurile lor la picioarele apostolilor pentru a fi repartizate tuturor după nevoi.
Pentru a veni în ajutorul apostolilor, care nu mai făceau față și imperativului de a predica Cuvântul lui Dumnezeu și de a sluji la mesele fraților, încetul cu încetul se concretizează necesitatea de a implica în misiunea Bisericii noi născute oameni ”cu nume bun, plini de duh și înțelepciune”, pe care apostolii îi sfințesc diaconi și îi destinează acestei misuni de caritate a Bisericii. Astfel apostolii înțeleg că în contextul triplei dimensiuni a misiunii Bisericii, lor le revine cu prioritate aceea de a se ruga și de a vesti Cuvîntului lui Dumnezeu, iar slujirea în caritate este repartizată colaboratorilor lor pe care însăși comunitatea i-au ales iar dânșii i-au sfințit prin impunerea mâinilor și invocarea Duhului Sfânt. „O dată cu formarea acestui grup al celor şapte, – slujirea iubirii aproapelui practicată într-o manieră comunitară şi ordonată – s-a instaurat de acum înainte în structura fundamentală a Bisericii înseşi” (Deus caritas est nr. 21)
Așa cum Duhul lui Dumnezeu a insuflat Bisericii primare să înțeleagă necesitatea de veni în ajutorul celor săraci, urmând exemplul Mântuitorului Cristos, precum și necesitatea de a organiza această misiune punând-o în sarcina celor șapte diaconi, tot la fel și Biserica noastră locală, renăscută după atâția ani de prigoană și de batjocură, având susținerea Bisericii universale, îndată ce este posibil își face curaj și începe să se organizeze și să aducă oamenilor Vestea cea bună. Împreună cu aceasta începe să aibă grijă și de cei suferinzi, de bolnavi, de familiile cu mulți copii, de cei care au pierdut pe cineva din familie în război și mai ales de cei flămânzi. Înainte de a fi creată o structură de caritate, preoții responsabili de cele câteva comunități catolice existente la acea oră, au înțeles și ei că și caritatea face parte esențială din misiunea Bisericii și în această calitate au inițiat numeroase acțiuni de ajutor repartizând săracilor ajutorul pe care îl primeau din partea altor comunități catolice din Europa. … În acest context s-a născut și Caritas Moldova, instituție de caritate a Bisericii Catolice din Moldova, pe care o sărbătorim astăzi, ajunsă la vârsta de douzeci de ani.
Refrenul la psalmul responsorial pe care l-am cântat și lectura a doua luată din prima scrisoare a Sf. Ioan vin să ne reamintească de esența carității care rezidă chiar în Dumnezeu, în Sfânta Treime. “Dacă vezi caritatea, vezi Treimea”, scria sfântul Augustin, într-o lucrare a sa numită De Trimitate (despre Sf. Treime).
Papa emerit Benedict al XVI lea în prima sa enciclică Deus caritas est vine să actualizeze învățătura Bisericii cu privirea la Caritate, subliniind că relația dintre iubirea lui Dumnezeu față de noi, care este pe primul loc și iubirea noastră față de Dumnezeu se manifestă în primul rând prin iubirea aproapelui nostru. Din iubirea cu care Dumnezeu ne copleşeşte naște și obligația noastră de a-l iubi pe aproapele noastru. În numele acestei iubiri care se manifestă în Isus Cristos, Mântuitorul nostru trebuie să pornească și activitatea noastră de caritate.
În concluzie, spune papa Benedict, (DCE nr 20) ”iubirea aproapelui, înrădăcinată în iubirea lui Dumnezeu, este înainte de toate o datorie pentru fiecare credincios, dar este şi datorie pentru întreaga comunitate eclezială, şi aceasta la toate nivelurile sale: de la comunitatea locală a Bisericii particulare, – așa cum este și cazul nostru, – până la Biserica Universală în ansamblul său. Şi Biserica, în calitate de comunitate, trebuie să practice iubirea. În consecinţă, iubirea are nevoie şi de organizare ca suport pentru o slujire comunitară ordonată.”
Faptul că Biserica noastră are un Caritas, este fără îndoială un răspuns al nostru față de suferința, mizeria și de tot felul de lipsuri ce există în societatea noastră. Însă cum și-a îndeplinit Caritas Moldova mandatul său divin, și cât de vizibil a fost Dumnezeu în activitatea de caritate, rămâne un aspect la care suntem chemați astăzi să medităm sincer și cu mâna pe inimă. Dacă vom frunzări rapoartele de activitate publicate an de an de Biroul național al Caitas Moldova, vom putea să constatăm sutele de proiecte și de inițiative ce au fost derulate de-a lungul anilor. Sunt impresionante scrisorile și mesajele a numeroși beneficiari care mulțumindu-ne pentru ajutorul primit afirmă că fără acest ajutor nu ar fi putut să supraniețuiască, poate astăzi nu ar mai fi acasă sau chiar nu ar mai fi în viață. Și totuși întrebarea fundamentală rămâne: cât de vizibil a fost Dumnezeu în activitatea noastră de caritate?
Evanghelia luată din Matei cap 25, 31-46 ne va ajuta să facem un examen de conștiință. Despre ce este vorba aici? Isus se prezintă ca Fiul Omului care apare în gloria sa, și care purcede la judecată În această pericopă evanghelică, este vorba despre judecarea celor care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Ei bine, aşa cum desparte păstorul oile de capre, așa îi va divide și dânsul persoanele. Așa cum tăranul cunoaște și separă fructele bune de fructele putrede, așa Domnul recunoaște imediat cine a orientat viața sa proprie spre binele altora.
”Atunci regele le va spune celor de la dreapta sa: veniți, binecuvântații Tatălui meu”! Îi binecuvintează pentru că ei sunt cei care au realizat planul lui Dumnezeu asupra umanității. Și apoi enumără șase acțiuni de diferite nevoi, de suferință, de necesitate din partea umanității cu răspunsurile care au fost date. Din aceste șase acțiuni niciuna nu se referă stict la comportamentul religios al oamenilor, nimic cu privire la comportamentul față de Dumnezeu, ci doar la cel avut față de nevoile altora și de nevoiașii umanității. Așadar, ceea ce ne poate aduce viața veșnică nu este atât comportamentul nostru religios, cât mai ales comportamentul nostru uman.
Isus este foarte concret. A nu oferii ajutor, a nu răspunde la elementarele nevoi, la suferință, la necesitățile altora, corespunde cu a ucide. Aceștia sunt blestemați nu de Dumnezeu, ci chiar de egoismul lor. Închiderea lor față de nevoile altora, i-a făcut să devină blestemați. Oricine se închide față de viață se blestemă pe sine însuși. Vă rog să atrageți atenția, că acestor persoane Isus nu le reproșează că ar fi făcut ceva rău, dar că au devenit instrumente de moarte pentru că nu au făcut binele în ocazii de necesitate, în ocazii de supraviețuire.
În concluzie, ne putem întreba din nou, astăzi, la ceas aniversar: Caritas Moldova, cât ai realizat până acum din planul lui Dumnezeu asupra umanității? Ești mulțumit de ceea ce ai realizat?
Iubiți frați și surori în Domnul! Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru că ne-a asociat sieși în realizarea acestui plan măreț al său, de mântuire universală, recunoscându-ne limitele dar sperând în mila și ajutorul său, să privim cu curaj și cu încredere spre viitor. Invocăm astăzi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră a tuturora, îndeosebi asupra acelora care vor continua în mod nemijlocit să realizeze operele noastre de caritate în favoarea celor nevoiași. Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Amin.
foto de Victoria Resetnic, Caritas Moldova
